Scurtă descriere a ceea ce se ascunde în spatele termenului de fotogrametrie
Elaborarea unui
ortofotoplan începe cu planul de zbor în zona de interes. Pentru acestă etapă trebuie să cunoaștem scara la care se
dorește ortofotoplanul (așa-numitul element la sol), înălțimea de zbor, adică scara de aerofotografiere, precum și
suprapunerea longitudinală și laterală a imaginilor. Concomitent au loc măsurători geodezice în teren, cum este etapa
de stabilizare, semnalizare şi determinarea punctelor fotogrametrice naturale sau artificiale.
Calitatea şi rata de aerofotografiere depind în mare măsură de condiţiile meteorologice, deoarece o sesiune aerofoto
reuşită poate avea loc doar în condiţii de vizibilitate şi cer neacoperit.
Fotografierea este realizată cu camere pe film sau digitale.
În cazul aerofotografierii pe film, rolele cu imagini care rezultă trebuie prelucrate apoi în laboratoare foto.
GEODIS BRNO are un laborator modern echipat în acest scop.
Filmele developate sunt apoi scanate pe scanere calibrate, foarte precise, cu o acurateţe internă de până la 2 µm.
GEODIS BRNO foloseşte trei scanere color PhotoScan TD, produse de Intergraph Z/I Imaging şi un al patrulea UltraScan
5000, produs de Vexcel.
Realizarea unui ortofotoplan impune localizarea centrelor de proiecţie ale imagini cu ajutorul aerotriangulaţiei
analitice (AAT). La cerere se pot executa ridicări planimetrice şi altimetrice, măsurarea distanţelor şi crearea
modelului digital dal terenului (DTM).
În cazul fotografierii cu cameră digitală, se elimină procesul de developare a peliculei şi cel de scanare a
imaginilor.
Deci trecem direct la măsurarea şi calcularea aerotriangulaţiei analitice, i.e. la determinarea coordonatelor
centrelor de proiecție, la calcularea hipsografiei, planimetriei, la măsurarea unghiurilor şi crearea DTM.
Pe baza calculului parametrilor coordonatelor centrelor de proiecţie şi a DTM-ului, aerofotografiile devin
ortogonalizate (= convertire din proiecţie centrală în proiecţie ortogonală).
Concomitent cu prelucrarea imaginilor aeriene se crează şi ortofoto-mozaicul, în care imaginile trebuie să fie
prelucrate din punctul de vedere al culorilor (ajustare radiometrică şi fotometrică) înainte de a fi introduse în
mozaic, astfel încât produsul rezultat să aibă o tonalitate echilibrată și uniformă.
În faza care urmează sunt definite liniile de suprapunere. Acum se selectează liniile în care imaginile
ortorectificate vor fi suprapuse în forma mozaicului.
În urma prelucrării rezultă planuri cu ortofoto individuale, de obicei sub formă de hărţi în format mare.
Ortofotoplanul rezultat, pe care nu sunt vizibile liniile de suprapunere - adică "fără cusături", este livrat
clienţilor, de cele mai multe ori în format digital TIF, JPG sau MrSID. Ortofotoplanul cu rezoluţia cerută şi locaţie
precisă este sursa principală de date pentru GIS.
